„Tata” a fost pentru mine un cuvânt gol. Cum am învățat să fiu tată după ce am crescut fără tata

Autorul reflectează asupra absenței tatălui său în copilărie, descriind o relație distantă și lipsită de sprijin emoțional. Această experiență a lăsat o amprentă profundă asupra sa, iar abia după ce a devenit tată a început să înțeleagă impactul acestei traume. Deși tatăl său era fizic aproape, interacțiunile erau rare și superficiale, iar autorul nu a avut parte de momentele esențiale pe care le asociază cu figura paternă. Mama și bunica au fost cele care l-au protejat, dar tatăl său a considerat că ele sunt responsabile pentru distanța dintre ei. Această dinamică familială complicată a influențat profund percepția autorului despre paternitate.