Ioan-Aurel Pop i-a identificat pe responsabilii eșecului școlii românești: "progresişti, neomarxişti, globalişti, anulatorii culturii și treziţi”

Ioan-Aurel Pop, fost președinte al Academiei Române, critică reforma educațională din România, considerând-o o dispută asupra cunoștințelor esențiale pentru elevi. În discursul său, el subliniază importanța predării cronologice a istoriei, în special a comunismului, și respinge abordările tematice care au înlocuit structura tradițională. Pop argumentează că elevii nu pot înțelege comunismul fără a cunoaște contextul istoric anterior. De asemenea, el contestă ideea că accentul pe istoria națională ar fi incompatibil cu identitatea europeană, subliniind că universalitatea nu exclude particularitatea. Critica sa se extinde și la modul în care sunt organizate disciplinele școlare, evidențiind confuzia generată de sistemele de predare actuale.